Romania pe intelesul meu. Multumesc Dragnea!

In zilele acestea, Romania a ajuns pe primele pagini ale ziarelor din toata lumea. Mica mare revolutie din Piata Victoriei a facut Romania sa ajunga in atentia lumii intregi. Vorbesc cu prietenii mei la telefon si fiecare are o alta parere, o alta frica, dar impartasim cu totii aceeasi emotie.

Eu nu fac politica, dar nici nu pot sta indiferenta la sutele de mii de romani ce ne apara drepturile afara, in frig, seara de seara, in fata tuturor.

Am scris despre multe destinatii luxoase, despre orase si despre oameni, despre insule exotice si locuri indepartate. Din pacate, nu am scris nimic despre Romania. Si totusi, unde poate fi mai frumos decat acasa?

Sentimentul de apartenenta la aceasta tara ma insoteste oriunde m-as duce. Ce frumos este cand stai la plaja in Maldive, cand bei dintr-o nuca de cocos admirand oceanul in Bali sau cand faci shopping in pietele volante din Kuala Lumpur? Dupa ce toate aceste experiente se consuma, dupa ce am umplut memoria telefonului cu sute de poze, ma incearca dorul de casa. Toata lumea ma intreaba unde mi-a placut cel mai mult si unde m-am simtit cel mai bine. Eu le raspund tuturor: acasa. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il am cand aterizez pe aeroportul din Otopeni, dupa ce am colindat hai-hui prin lume si politistul de la controlul pasapoartelor imi ureaza zambind: “Bine ai venit acasa!”.

Unde poate fi mai frumos decat in acesta mica tara in care avem munti si lacuri naturale, rauri si plaje aglomerate, cascade, manastiri pictate manual, biserici pline duminica si oameni care iti spun “Buna ziua” pe limba ta?! 

Astazi romanii se unesc pentru o cauza, se unesc pentru dreptate, isi lasa planurile acasa, uita ca e weekend, isi iau prietenii la o poveste in aer liber, la o poveste despre tara lor, tara noastra, o tara pe care o iubim chiar nu ne ofera nimic in schimb. Asta numesc eu iubire neconditionata.

Nu as fi vrut sa sune plictisor, dar sunt sentimente de patriotism pierdut ce astazi s-au dezmortit si au revenit in sufletul meu. Nu am nevoie de o calatorie in India pentru a intelege spiritualitatea sau de o detoxifiere in Thailanda pentru a imi purifica spiritul si trupul, ci am nevoie sa pot in continuare sa mananc afine salbatice, abia culese din munti, am nevoie sa ma duc la biserica duminica si sa continui sa traiesc in tara mea.

Stau si ma intreb, oare este nevoie de un asemenea conflict ca sa ne unim, sa ne apropiem unii de altii si sa ne dam sema cat de mult ne iubim tara?! Cat de mult iubim strazile pe care am copilarit, autobuzele pe care le luam in drum spre scoala, eugenia romaneasca, covrigul de buzau si merdeneaua calda cu branza? A fost nevoie de un Dragnea ca sa uneasca un popor intreg, ca ungurii sa protesteze cot la cot cu romanii, ca romanii plecati in strainatate sa ia avionul si sa se intoarca acasa, ca moldovenii de peste Prut sa protesteze in semn de solidaritate cu noi. Mi se pare incredibil ceea ce se intampla. Eu cred ca acest protest vindeca suflete, este un pansament pus pe o rana mai veche.

Aceasta este Romania actuala pe intelesul meu. Multumesc Dragnea!

romania